Alexandru LEAHU
- muzicolog -
(n. 27.02.1935 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a urmat la Cons. Bucureşti (1952-1958) cu George Breazul (teorie-solfegiu, istoria muzicii), Victor Iusceanu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Alexandru Paşcanu (orchestraţie), Radu Negreanu şi Adriana Sachelarie (istoria muzicii), George Bălan (estetică), Madeleine Cocorăscu (pian), Emilia Comişel (folclor).
     
     A urmat cursuri superioare de perfecţionare la Centro Internazionale di Studi per la divulgazione delle Musica Italiana din Roma (1969) cu prof. Remo Giazzotto. Este doctor în muzicologie (1993). Referent muzical la OSTA (Oficiul de Stat pentru Tumee Artistice) din Bucureşti (1958-1959), redactor la Editura Muzicală din Bucureşti (1959-1965), asistent (1965-1970), lector (1970-1990), conferenţiar (1990-1993), şef de catedră (1990-) şi profesor (1993-) la Cons. Bucureşti.
     
     A susţinut comunicări ştiinţifice, prelegeri şi conferinţe în ţară şi peste hotare (Austria, Italia, Germania). A fost ales în Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1990). A realizat cicluri de emisiuni radiofonice (Franz Schubert, Ipostazele operei etc.). A publicat eseuri, studii, articole, recenzii, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Actualitatea Muzicală, Revue Roumaine, Raţiunea Mistică, Contemporanul, Akademos, Viaţa Studenţească. A colaborat la Dicţionar de estetică generală (Edit. Politică, 1972) şi la Dicţionar de termeni muzicali (Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984).
     A efectuat traduceri din limbi străine (Cazul Wagner). A fost distins cu premiul Academiei Române (1978).

     MUZICOLOGIE (volume):
     
     DOMENICO SCARLATTI. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1965;
     
     MAEŞTRII CLAVIATURII. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1976.
     
     
     
     MUZICOLOGIE (studii):
     
     REPERTORIU ŞI PERSONALITATE LA TINERII SOLIŞTI, în: MUZICA, Bucureşti, 12, nr.11, 1962; REALISMUL MUZICII SAU INTERPRETAREA MUZICALĂ a REALULUI, în: MUZICA, Bucureşti, 28, nr.8(311), 1978; DESTINUL ISTORIC şi ECOURILE LUI MUZICALE, în: MARILE EVENIMENTE ISTORICE ALE ANILOR 1848 ŞI 1918 ŞI MUZICA ROMÂNEASCĂ. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1979; INTRODUCERE LA O HERMENEUTICĂ a OPEREI ENESCIENE, în: MUZICA, Bucureşti, 31, nr.8(347),1981, idem în: SIMPOZION GEORGE ENESCU 1981. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1981; DOMENICO SCARLATTI SAU ELOGIUL FIDELITĂŢII, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr.20, 1987; DIMITRIE CUCLIN. ASPECTE ALE GÂNDIRII SALE SISTEMICE, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr.20, 1987; UMANISM ŞI UNIVERSALITATE ÎN CULTURA MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ, în: MUZICA, Bucureşti, 36, nr.9, 1986; VALORIFICAREA GÂNDIRII SISTEMICE ROMÂNEŞTI PRIN MUZICĂ, PREMIZĂ A CREATIVITĂŢII ŞI INTERDISCIPLINARITĂŢII, în: CERCETĂRI MUZICOLOGICE, Bucureşti, nr. 5, 1988; INGENIOZITATEA SCARLATIANĂ, în: AKADEMOS, Iaşi, 1998; RAMEAU şi ALCHIMIA ACORDURILOR, în: RAŢIUNEA MISTICĂ, Bucureşti, Edit. Sf. Gheorghe Vechi, nr.2-3, 1998.



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.5, 2002

UCMR