Petre CODREANU
- critic muzical -
(n. 16.11.1933 Dediuleşti - Buzău)

     Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din Bucureşti (1955-1960) cu Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (contrapunct), Tudor Ciortea şi Dumitru Bughici (forme muzicale), Zeno Vancea, George Breazul şi Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru şi Emilia Comişel (folclor), Alexandru Paşcanu şi Anatol Vieru (orchestraţie) şi Ion Vicol (dirijat cor).
     
     Documentarist la Uniunea Compozitorilor din Bucureşti (1960) redactor la revista „Muzica” din Bucureşti (1960-1963) profesor la Şcoala de muzică nr. 5 din Bucureşti (1962-1963); consultant la Direcţia Muzicii (1963-1966) şi inspector general (1971) la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (1963-1966) director adjunct artistic (1966-1971) şi director (1975-1982 şi 1990-1991) la Opera Română din Bucureşti; director la Teatrul de Operetă din Bucureşti (1971-1975) profesor de istoria muzicii la Liceul „George Enescu” din Bucureşti (1974-1980); consultant artistic la Filarmonica George Enescu din Bucureşti (din 1982); secretar la Comitetul Naţional al Muzicii (din 1983).
     
     A scris studii, articole, cronici, recenzii în „Muzica”, „Actualitatea muzicală”, „Teatrul”, „Contemporanul”, „Revue Roumaine”, „Spectacolul muzicii”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Libertatea”, „Săptămâna”, „Cronica” (Iaşi), „Tribuna” (Cluj Napoca), „Astra” (Braşov), „Scânteia”, „Scânteia tinerelului”, „Informaţia Bucureştiului”, „El Mendo” (Cuba), „Sovielskaia Muzîka” (Moscova) etc.
     
     A susţinut concerte-lecţii, comunicări, conferinţe, emisiuni de radio şi televiziune. A redactat programe de sală, mape de discuri. A colaborat la Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti, 1972, Enciclopedia căminului, Bucureşti, 1975, Dicţionar de termeni muzicali, Bucureşti, 1984. A întreprins turnee de documentare în Cehoslovacia, R.D. Germană, Cuba, Polonia, Ungaria, Italia, Grecia, Portugalia, Spania, URSS, Bulgaria, R.F. Germania, Franţa, Elveţia, Mongolia şi Iugoslavia.
     
     A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa V (1968), Ordinul Muncii, clasa III (1974), Ordinul „Coroana Regelui Belgiei” în grad de Comandor (1976) şi Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1993).

     MUZICOLOGIE (studii)
     
     • Enrico Meizetti, în „Muzica” nr. 12, Bucureşti, 1960 şi nr. 2, 1961;
     
     • Gheorghe Dumitrescu, în „Muzica” nr. 5-6, Bucureşti, 1964;
     
     • Modalitatea lirică a cantatei şi tema patriotică, în „Muzica” nr. 4, Bucureşti, 1966;
     
     • Rolul criticii muzicale în educarea spectatorului contemporan, în „Muzica” nr. 1, Bucureşti, 1972;
     
     • Opera românească în actualitate, în „Muzica” nr. 3, Bucureşti, 1980.
     
     
     LUCRĂRI DIDACTICE
     
     • Istoria muzicii. Manual pentru clasa a X-a, Bucureşti, Edit. Did. şi Pedag., 1966 (ediţia I), 1968 (ediţia II), (în colaborare)



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.2, 1999

UCMR