Valentin GHEORGHIU
- compozitor şi pianist -
(n. 21.03.1928 Galaţi)
Pentru alte surse CLICK AICI!

     Studiile muzicale le-a urmat la Cons. Bucureşti (1934 – 1937, 1939 – 1947), cu Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, fugă, compoziţie), Constanţa Erbiceanu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii); CONSERVATOIRE NATIONAL DE MUSIQUE din Paris (1937 – 1939), cu Lazare Lévy (pian), Marcelle Meyer (teorie-solfegiu), Noël Gallon (armonie).
      Organist la Catedrala SF. IOSIF din Bucureşti (1947 – 1956), solist concertist al Fil. din Bucureşti (din 1950). A întreprins turnee artistice în Cehoslovacia (1950, 1951, 1953, 1954, 1957, 1961), URSS (1953, 1955, 1961, 1962, 1964), Ungaria (1954), Germania (1956, 1957, 1958, 1959, 1961, 1966, 1968), Austria (1957, 1958, 1963, 1964), Franţa (1957, 1963, 1965), Italia (1958, 1963, 1967), Polonia (1959, 1960), Grecia (1960, 1961, 1963, 1965, 1968), Turcia (1961, 1967), Bulgaria (1962, 1963), Elveţia (1962, 1964, 1966), Egipt (1963), Iugoslavia (1963, 1965, 1968), Canada (1965, 1966, 1968), SUA (1966, 1967), Islanda (1967), Israel (1968), după 1970, Suedia, Japonia, Finlanda, Spania, Belgia, Olanda. A făcut parte din jurii internaţionale de concursuri muzicale la Praga, SMETANA (1956), Bucureşti, GEORGE ENESCU (1961, 1996), Montreal (1965, 1968, 1971, 1980, 1983 şi 1996), Texas, VAN CLIBURN (1966, 1982), Moscova, CEAIKOVSKI (1970, 1990), Santander (1976, 1992), Varşovia, CHOPIN (1985), Leeds (1974, 1996), Viena, BEETHOVEN (1970, 1989, 1997), München, BAYERISCHERUNDFUNK (1967, 1970, 1975, 1979, 1981, 1985, 1989, 1991, 1993, 1995), Atena, M. CALLAS (1979, 1996), Maryland (1982), Vevey, C. HASKIL (1992, 1995), Geneva (1980, 1983, 1986), Bolzano, BUSONI (1967, 1996), Bremen (1987, 1991), Köln (1992, 1996), Leipzig J. S. BACH (1976, 1980), Tel Aviv, A. RUBINSTEIN (1993), Terni, CASSAGRANDE (1994), Cagliari, PORRINO (1994), Firenze, Concurs muzică de cameră (1995), Weimar, LISZT (1996, 2000), Paris, M. LONG – J. THIBAUD (1972, 1980), Trieste, Concurs de muzică de cameră (1997).
      A fost solist în concerte cu Capela de Stat din Dresda, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra simfonică din Viena, Filarmonica Cehă, Orchestra Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra Suisse Romande, Filarmonicile din Moscova, Leningrad, Varşovia, Sofia, Budapesta, Belgrad, Atena, Ankara, Helsinki, Filarmonica Regală din Stockholm, Societé de Concert du Conservatoire , Paris, Orchestra „Colonne”, Paris, Orchestra Radioteleviziunii Franceze, Orchestra Regală din Madrid, Orchestra simfonică din Baltimore, Orchestrele simfonice din Houston, Oakland, Montreal, St. Louis, Filarmonicile din Tokio, Kyoto etc.
      A apărut în concerte acompaniat de Rafael Kubelik, Eric Leinsdorf, Ferdinand Leitner, Antal Dorati, George Georgescu, Constantin Silvestri, Sergiu Comissiona, Lawrence Foster, Cristian Mandeal, Georges Prêtre, Armin Jordan, Kurt Mazur, Roberto Benzi, I. Ionescu-Galaţi, Horia Andreescu.
      A înregistrat discuri la ELECTRECORD, HIS MASTER'S VOICE, PATHÉ MARCONI, Deutsche GRAMMOPHON, RCA TOKIO, ETERNA, SUPRAPHON. A fost distins cu Menţiunea I la Premiul de compoziţie GEORGE ENESCU (1946), Premiul I la Concursul internaţional de la Budapesta (1949), Premiul de Stat cls. I (1949), Premiul I la Concursul internaţional de la Praga (1950, 1953), Artist Emerit (1951), Premiul I la Concursul internaţional de la Bucureşti (1953 şi 1958), Premiul de compoziţie GEORGE ENESCU al Academiei Române (1961), Ordinul Muncii cls. III (1964); Ordinul Meritul Cultural cls. I (1968), Cetăţean de onoare al oraşului Texas-SUA (1981), Premiul de excelenţă al Academiei Române (1995), Doctor honoris causa al Universităţii de muzică din Bucureşti (1997).

     MUZICĂ SIMFONICĂ: CORAL ŞI FUGĂ PENTRU ORGĂ ŞI ORCHESTRĂ (1946), p.a. Bucureşti, 1948, Orch. Naţ. Radio, Al. Mendelsohn; SIMFONIA I-A ÎN RE MINOR (1949), p.a Bucureşti, 11 III 1951, Fil. GEORGE ENESCU, Valentin Gheorghiu; SIMFONIA II-A ÎN RE MINOR (1956), p.a. Bucureşti, 1983, Fil. GEORGE ENESCU, Constantin Silvestri; CONCERTUL PENTRU PIAN ŞI ORCHESTRĂ ÎN LA MAJOR (1959), p.a. Bucureşti, 1965, Fil. GEORGE ENESCU, George Georgescu, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1963 (ST – ECE 03515); IMAGINI DIN COPILĂRIE (1961), suită pentru orchestră (Cuprinde: JOACĂ ÎN SOARE; GHIDUŞII; ÎN CAMERA COPIILOR; VIS CIUDAT; DIN NOU DIMINEAŢĂ), p.a Bucureşti, 1983, Fil. GEORGE ENESCU, Cristian Mandeal.
     
      MUZICĂ DE FILM: PUŞTIUL (Elisabeta Bostan, 1961); AMINTIRI DIN COPILĂRIE (Elisabeta Bostan, 1965).
     
      MUZICĂ DE CAMERĂ: BURLESCA PENTRU VIOARĂ ŞI PIAN (1945); CVARTET DE COARDE ÎN FA MINOR (1946); SONATĂ PENTRU PIAN (1946), CORAL ÎN RE MINOR (1947) pentru orgă (V. Gheorghiu, ECE 019); SONATA ÎN SI MINOR PENTRU PIAN ŞI VIOLONCEL (1950), Bucureşti, ESPLA, 1956 (Supraphon, GLPM 206).
     
      MUZICĂ CORALĂ: ALLELUIA (1948), pentru cor şi orgă.
     
      MUZICĂ VOCALĂ: LIEDURI PE VERSURI DE TUDOR ARGHEZI (1960), voce şi pian (VREI TU SĂ FII; VIN COCORII; ÎN ANII NOUĂ SUTE ŞAPTE, în: LIEDURI DE COMPOZITORI ROMÂNI CONTEMPORANI, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1962); TÂRZIU DE TOAMNĂ; NICIODATĂ TOAMNA, în: LIEDURI DE COMPOZITORI ROMÂNI CONTEMPORANI, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1963; BALADA MAEŞTRILOR; TRANSFIGURARE; PASTEL; INSCRIPŢIE PE O UŞĂ; MELANCOLIE; MIEZ DE NOAPTE.
     
     Personalitate artistică polivalentă (compozitor, pianist, organist), V. G. rămâne - indiscutabil - maestrul claviaturii româneşti, fără egal din a doua jumătate a sec. XX, continuatorul celuilalt pianist reprezentativ al şcolii noastre interpretative de la începutul secolului (Dinu Lipatti). Aşa cum George Enescu a trăit multă vreme sub „povara” faimei violonistului, fără a i se recunoaşte valoarea reală a moştenirii creatoare - chiar după premiera tragediei lirice OEDIP (1936) - relativ restrânsă ca proporţii, dar omogenă şi de înaltă profesionalitate suntem convinşi că muzica de cameră şi CONCERTUL PENTRU PIAN ŞI ORCHESTRĂ îi vor aduce cât de curând consacrarea compozitorului V. G. Ceea ce i-au caracterizat puţinele opus-uri, rămâne forţa interioară, sensibilitatea, lirismul de autentică factură pastorală românească, exprimate cu un fior de sinceritate cuceritor, spontan, autentic. Melodia lui V. G. curge fără oprelişti, liniştit, atmosfera post-romantică desprinzându-se din fiecare pagină muzicală. Continuator consecvent al esteticii maeştrilor apropiaţi (George Enescu în cele două simfonii şi Mihail Jora în liedurile pe versuri de Tudor Arghezi), V. G. a realizat prin apelul la folclorul românesc o „evadare” de sub tutela precursorilor. Dacă în prima SIMFONIE se simte o uşoară oscilaţie între universal şi naţional, în schimb în CONCERTUL PENTRU PIAN şi mai ales în SIMFONIA II-A ancorarea în melosul popular îi conferă o doză de originalitate sporită. SONATA PENTRU VIOLONCEL şi TRIO-ul cu pian confirmă opţiunea autorului pentru formele camerale, mai aproape de temperamentul său, aplecat spre profunzime şi intimitate. Chiar şi IMAGINILE DIN COPILĂRIE ne conduc către o lume delicată, romantică. Abil orchestrator, admirabil constructor al formelor, V. G. se impune ca un temeinic profesionist al condeiului, nu numai ca un neîntrecut virtuoz al claviaturii.
     B I B L I O G R A F I E:
     
     a) ARTICOLE LEXICOGRAFICE: Cosma, Viorel. COMPOZITORI ŞI MUZICOLOGI ROMÂNI. Mic lexicon. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1965; Szabolczi, Bence/Tóth Aladár. ZENEI LEXIKON. Budapesta, 1965; Cosma, Viorel. MUZICIENI ROMÂNI. Lexicon. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1970; Katona, Szabó Istvan. AZ ÚJ ÉLET LEXIKONA, în: ÚJ ÉLET, Bucureşti, 1974; Frank, Paul/Altmann, Wilhelm. KURZGEFAΒTES TONKÜNSTLER – LEXIKON A-K, Vol. 2, Wilhelmshaven, Heinrichshofen's Verlag, 1974; MIC DICŢIONAR ENCICLOPEDIC. Bucureşti, Edit. Ştiinţ. Encicl., 1978 (Ed. II); Seeger, Horst. MUSIKLEXICON. PERSONEN A-Z, în: VEB DEUTSCHER VERLAG FÜR MUSIK, Leipzig, 1981; Vit, Petr. SKLADATELÉ RUMUNSKÉ SOCIALISTICKÉ REPUBLIKY, Praha, Hudebné oddĕleni Divadelniho ùstavu, 1985; Ionescu, Şerban N. WHO WAS WHO IN TWENTIETH CENTURY ROMANIA, Boulder, Columbia University Press, New York, 1994; Buzilă, Serafim. INTERPREŢI DIN MOLDOVA. Lexicon enciclopedic (1460-1960). Chişinău, Edit. ARC, 1996; Sava, Iosif şi Vartolomei, Luminiţa. MICĂ ENCICLOPEDIE MUZICALĂ, Craiova, Edit. Aius, 1997; DICŢIONAR ENCICLOPEDIC ILUSTRAT (DEI). Mioara Avram (coordonator). Edit. Carter, 1999.
     b) ARTICOLE BIOBIBLIOGRAFICE: Rădulescu, M. O NOUĂ SIMFONIE ROMÂNEASCĂ, în: CONTEMPORANUL, Bucureşti, nr. 12 (546), 22 III 1957; Bălan, Theodor. DIN ALBUMUL MUZICII NOASTRE. VALENTIN GHEORGHIU, în: MUZICA, Bucureşti, 8, nr. 4, 1958. Amator. "DISCUL”, în: Gaz. Lit., Bucureşti, 6, nr. 17 (267), 23 VIII 1959; Ţăranu, Cornel. NOTE DE CONCERT. SIMFONIA A II-A DE VALENTIN GHEORGHIU, în: TRIBUNA, Cluj, 3, nr. 25 (124), 20 VI 1959; Brumaru, Ada. CONCERTE. SEARĂ DE MUZICĂ ROMÂNEASCĂ, în: CONTEMPORANUL, Bucureşti, nr. 9 (751), 3 III 1961; Constantinescu, Grigore. LUCRĂRI ROMÂNEŞTI. CONCERTUL PENTRU PIAN ŞI ORCHESTRĂ DE VALENTIN GHEORGHIU, în: MUZICA, Bucureşti, 13, nr. 8, 1963; Bratin, Jack. CALENDARUL MUZICII UNIVERSALE. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1966; Bughici, Dumitru. FORMELE MUZICALE. LIEDUL, RONDOUL, VARIAŢIUNILE, FUGA. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1969; Hoffman, Alfred. RETROSPECTIVA UNUI MARE ARTIST: VALENTIN GHEORGHIU, în: ROM. LIB., Bucureşti, 31, nr. 8788, 25 I 1973; I. Et. CONVORBIRE, în: MUZICA, Bucureşti, 23, nr. 4 (245), 1973; Pricope, E. CONCERTE DE ANIVERSARE, în: MUZICA, Bucureşti, 23, nr. 4 (245), 1973; Dumitrescu, Ion. LA ANIVERSAREA LUI VALENTIN GHEORGHIU, în: MUZICA, Bucureşti, 23, nr. 4 (245), 1973; Constantinescu, Grigore. ALBUM SONOR VALENTIN GHEORGHIU, în: CONTEMPORANUL, Bucureşti, nr. 28 (1391), 6 VII 1973; Oprea Nedelcu; Petrulias, Ion; Hâncu, Gheorghe. DICŢIONAR BIOBIBLIOGRAFIC. CULTURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA ÎN JUDEŢUL GALAŢI. Galaţi, 1973; Hoffman, Alfred. REPERE MUZICALE. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1974; Sandu, Augustin. CLAVIATURI CU RIME (DISCRETE) ŞI CADENŢE (ÎN FILIGRAN): VALENTIN GHEORGHIU, în: ARPEGII PENTRU PATRU ANOTIMPURI. COLECŢIA REPORTER XX. Iaşi, Edit. Junimea, 1976; Cosma, Viorel. DOUĂ MILENII DE MUZICĂ PE PĂMÂNTUL ROMÂNIEI. Bucureşti, Edit. Ion Creangă, 1977; Berger, Wilhelm Georg. MUZICA SIMFONICĂ CONTEMPORANĂ. 1950 – 1970. Vol. V. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1977; Cosma, Viorel. MUSIC. VALENTIN GHEORGHIU. 50, în: TRIB. ROM., Bucureşti, 7, (130), 1 IV 1978; Popescu, Mihai. REPERTORIUL GENERAL AL CREAŢIEI MUZICALE ROMÂNEŞTI, Vol. 1. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1979; Sava, Iosif. TERITORII MUZICALE ROMÂNEŞTI. Bucureşti, Edit. Eminescu, 1980; Delavrancea, Cella. CEDRUL ŞI FAGUL, în: SCRIERI, Bucureşti, Edit. Eminescu, 1982; Bratin, Jack şi Bratin, Ada. O JUMĂTATE DE VEAC ÎN LUMEA MUZICII. Bucureşti, Edit. Eminescu, 1984; /Edgar, Elian/.VALENTIN GHEORGHIU, în: MUZICA, Bucureşti, 34, nr. 3 (3768), 1984; Popescu, Mihai. REPERTORIUL GENERAL AL CREAŢIEI MUZICALE ROMÂNEŞTI. SUPLIMENT, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1987; Cosma, Octavian Lazăr. UNIVERSUL MUZICII ROMÂNEŞTI. UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA (1920 – 1995), Bucureşti, Edit. Muzicală, 1995; Florea, Anca. MUZICA ÎN ALB ŞI NEGRU. MUSIC IN BLACK AND WHITE. Bucureşti, Edit. Info-Team, 1995; Giulvezan, Ovidiu. ECOURI MUZICALE TIMIŞORENE 1969 – 1996. Timişoara, Edit. Brumar, 1996; Andriescu, Anca Ioana. EVENIMENT LA ATHENEU, în: RADIO ROMÂNIA, 2, nr. 34, 10 VII 1997; Florea, Anca. INTERVIU. GEORGE ENESCU DESPRE VALENTIN GHEORGHIU: „UN TALENT RAR”, în: ROM. LIB., Bucureşti, nr. 2324, 14 XI 1997; Murgu, Doru. SEDUCŢIA MUZICII. Timişoara, Edit. Mirton, 1997; Râpeanu, Valeriu. ANIVERSĂRILE MAESTRULUI VALENTIN GHEORGHIU, în: RADIO ROMÂNIA, Bucureşti, nr. 67, 16 III 1998; Râpeanu, Valeriu. Canalul România Muzical. O SĂPTĂMÂNĂ. VALENTIN GHEORGHIU, în: CURIERUL NAŢIONAL, Bucureşti, 9, nr. 2131, 12 III 1998; Constantinescu, Grigore. VALENTIN GHEORGHIU LA 70 DE ANI. BINECUVÂNTAT CU O VEŞNICĂ PRIMĂVARĂ, în: RAMPA, Bucureşti, nr. 45 (175), 18 III 1998; Tuchilă, Costin. CONCERT ANIVERSAR VALENTIN GHEORGHIU, în: ADEVĂRUL, Bucureşti, nr. 2430, 20 III 1998; Brumaru, Ada. VALENTIN, în: COTIDIANUL, Bucureşti, 8, nr. 67 (2019), 23 III 1998; Florea, Anca. VALENTIN GHEORGHIU – COMPOZITOR ŞI INTERPRET. „LA MULŢI ANI, MAESTRE”, în: ROM. LIB., Bucureşti, nr. 2429, 24 III 1998; D. B. /Baboian/. VALENTIN GHEORGHIU 70. UN MUZICIAN ROMÂN ATINS DE ARIPA GENIULUI, în: DIPLOMAT CLUB, Bucureşti, nr. 3 (75), III 1998; Zottoviceanu, Elena. O DUBLĂ ANIVERSARE, în: ROM. LIT., Bucureşti, 31, nr. 12, 1 IV 1998; Cosma, Viorel. VALENTIN GHEORGHIU LA ANIVERSARE. PUBLICUL ATENEULUI „ÎN PICIOARE”. PRESA ŞI MUZICIENII – „LA PICIOARE”, în: RAMPA, Bucureşti, nr. 48 (178), 15 IV 1998; Răsvan, Constantin. FASCINAŢIA MUZICII. Braşov, Edit. Ecran – Magazin, 1998; Florea, Anca. REPORTER PRINTRE MUZICIENI. Bucureşti, Edit. Fund. Cult. Rom., 1999.



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.3, 2000

UCMR