Octavian Lazăr COSMA
- muzicolog şi profesor -
(n. 15.02.1933 Treznea - Sălaj)
Pentru alte surse CLICK AICI!

     MUZICOLOG ŞI PROFESOR, PERSONALITATE A VIEŢII MUZICALE ROMÂNEŞTI. S-a născut în 15 februarie 1933, com. Treznea, jud. Sălaj. Părinţii, Aurelia şi Lazăr, învăţători, au fost împuşcaţi în toamna anului 1940, odată cu ocuparea Transilvaniei de către trupele hortyste.
     
     STUDII. După absolvirea Liceului Pedagogic din Blaj, a urmat timp de trei ani cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj, după care, în urma unui concurs, a studiat cinci ani muzicologia la Conservatorul „M.A. Rimski-Korsakov” din Sankt Petersburg (1959). A obţinut doctoratul în muzicologie în anul 1972 cu teza „Oedipul enescian”, îndrumător Romeo Ghircoiaşu. În anul 2008 i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa de către Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.
     
     FUNCŢII. A activat în calitate de cadru didactic – profesor universitar din 1972 – la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, astăzi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a predat istoria muzicii româneşti şi muzicologia din 1959 până în prezent. În 1959 devine membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România unde este ales Secretar al Biroului Secţiei de Critică şi Muzicologie (1964-1995). Este ales Vicepreşedinte al Uniunii în anul 1990 şi Preşedinte în anul 2005.
     Din 1990 până în prezent deţine funcţia de redactor-şef al revistei „Muzica”. Din anul 1997 este consilier la Societatea Română de Radiodifuziune. Activează în numeroase comisii naţionale, precum: Comisia pentru acordarea titurilor de profesor şi doctor a Ministerului Educaţiei şi Cercetării (1992-2005), Comisia pentru Fondul Cultural, Comisii de atestare ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi altele. A deţinut timp de 15 ani calitatae de membru al MUSICOLOGICAL AMERICAN SOCIETY, membru în redacţia revistei americane „Musicological Research”. A publicat studii în străinătate, a partiicpat la simpozioane şi congrese naţionale şi internaţionale.
     În calitate de Secretar al Biroului de Muzicologie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1964-1995) a iniţiat şi coordonat seria volumelor I-XXII STUDII DE MUZICOLOGIE, tipărite la Editura Muzicală, Bucureşti, în perioada anilor 1965-1993, împreună cu Secretarul Vasile Tomescu şi Tiberiu Alexandru, Petre Brâncuşi, Ada Brumaru, Gheorghe Ciobanu, Petre Codreanu, Emilia Comişel, Viorel Cosma, Gheorghe Firca, Alfred Hoffman, Titus Moisescu, Ştefan Niculescu, Adrian Raţiu, Iosif Sava, Ovidiu Varga, Elena Zottoviceanu.
     
     DISTINCŢII. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1962), Ordinul Muncii Clasa a III-a (1966), Premiile Uniunii Compozitorilor (1969, 1975, 1976, 1998, 2003), Ordinul Meritul Cultural Clasa I-a (1970), Ordinul Meritul Cultural în rangul de Comandor (2004).
     
     A obţinut granturi şi bunrse de cercetare în România (CNCSIS), în SUA (Fulbright), în Suedia (CNCSIS).
     
     Este în mod constant preşedinte sau membru în comisii de susţinere a tezelor de doctorat, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj şi la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.
     
     A participat la numeroase congrese, simpozioane, reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale (SUA:; Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Irak, Rusia, Bulgaria, Ungaria., Polonia, Cehia, Slovacia etc.).
     
     A fost şi este invitat la numeroase emisiuni de radio şi televiziune.
     
     A publicat articole în presa centrală şi de specialitate şi a acordat numeroase interviuri pentru cele mai importante organisme mass-media la nivel naţional (radio, tv, cotidiene). A fost şi este invitat permanent la numeroase lansări de carte şi de partituri, ca vorbitor sau ca moderator.

     MUZICOLOGIE – VOLUME:
     OPERA ROMÂNEASCĂ, vol I şi II, Bucureşti, Editura Muzicală, 1972;
     100 ANI (1864-1964). CONSERVATORUL "CIPRIAN PORUMBESCU”, BUCUREŞTI, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1964 (în colaborare);
     OEDIPUL ENESCIAN, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1967;
     CURS DE ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI. PRINCIPII FUNDAMENTALE, Bucureşti, Litogr. Conservatorului, 1968 (Vol. 1 în colaborare cu Petre Brâncuşi), 1962 (Vol. 2 în colaborare cu Petre Brâncuşi şi Grigore Constantinescu);
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. MUZICA STRĂVECHE, VECHE ŞI MEDIEVALĂ, Vol. 1, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1973;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. 1788-1823, Vol. 2, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1974;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. PREROMANTISMUL, Vol. 3, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1975;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. ROMANTISMUL, Vol. 4, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1976;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. EPOCA ENESCIANĂ. VIAŢA MUZICALĂ. 1898-1920, Vol. 5, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1983;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. EPOCA ENESCIANĂ. GÎNDIREA MUZICALĂ. 1898-1920, Vol. 6, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1984;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. CREAŢIA MUZICALĂ I. CORALĂ, CÎNTECUL, VOCAL-SIMFONICĂ, 1898-1920, Vol. 7, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1986;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. CREAŢIA MUZICALĂ II. CAMERALĂ, SIMFONICĂ, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1987;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. CREAŢIA MUZICALĂ (II), SIMFONICĂ ŞI DE CAMERĂ, Vol. 8, 1898-1920. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1988;
     HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI. CREAŢIA MUZICALĂ (II). OPERETĂ,
     BALET ŞI OPERĂ, Vol. 9, 1898-1920. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1991;
     UNIVERSUL MUZICII ROMÂNEŞTI. UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA 1920-1995. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1995;
     SIMFONICELE RADIODIFUZIUNII ROMÂNE, Bucureşti, Editura "casa Radio”, 1998;
     HRONICUL OPEREI ROMÂNE DIN BUCUREŞTI, vol. I, Bucureşti, Edit. Muzicală, 2003;
     UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREŞTI LA 140 DE ANI, Vol.1, 2004 şi Vol.2, 2008, Bucureşti, Edit. Universităţii Naţionale de Muzică, vol. I, 2004, vol. II, 2008.
      Volume terminate, culese sau în manuscris, în aşteptarea editorului:
     HRONICUL OPEREI ROMÂNE DIN BUCUREŞTI, vol. 2-4, perioada 1921-1970;
     OPERA ROMÂNĂ DIN CLUJ, 1919-1999, 2 volume a 800 pagini fiecare;
     UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREŞTI, vol. 3-4;
     ORCHESTRELE DIN ROMÂNIA INTERBELICĂ.
      Colaborator la Ediţia a XX-a a THE NEW GROVE DICTIONARY OF MUSIC, cu 80 de portrete-fişe, inclusiv despre MUZICA ÎN ROMÂNIA şi MUZICA ÎN BUCUREŞTI.
      Numele Octavian Lazăr Cosma figurează în cele mai importante Enciclopediii şi Dicţionare Muzicale, dar nu numai, publicate la New York, München, Moscova, Londra.
      Este coeditor al celor două volume CODEX CAIONI, tipărite în colaborare cu muzicologi unguri, în redactarea Savianei Diamandi, la Editura Muzicală, Bucureşti, 1999.
     
     
      MUZICOLOGIE-STUDII, ARTICOLE: OPERA "NĂPASTA” DE SABIN DRĂGOI PE SCENA OPEREI DE STAT DIN CLUJ, în: MUZICA, Bucureşti, 4, nr. 2, 1954; DATE NOI DESPRE LEGĂTURILE MUZICALE ROMÂNO-RUSE, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 1, 1956; INTERPREŢI ROMÂNI ÎN RUSIA, în: PROBLEME DE MUZICĂ, Bucureşti, nr. 5, 1957; "OEDIP” ENESCU V BUHARESTOM TEATRE ("Oedip” de Enescu pe scena teatrului din Bucureşti), în: SOVIETSKAIA MUZÎKA, Moscova, nr. 12, 1958; ÎNSEMNĂRI DESPRE DRAMATURGIA OPEREI "NĂPASTA” DE SABIN DRĂGOI, în: MUZICA, Bucureşti, 9, nr. 5, 1959; ACTUALITATEA ŞI ÎNTRUCHIPAREA EI ÎN CÎNTECUL DE MASĂ, în: MUZICA, Bucureşti, 9, nr. 12, 1959; O NOUĂ OPERĂ CONTEMPORANĂ: "PĂDUREA VULTURILOR” DE TUDOR JARDA, în: MUZICA, Bucureşti, 12, nr. 8, 1962; PROBLEME ACTUALE ALE ACTIVITĂŢII MUZICOLOGICE, în: MUZICA, Bucureşti, 13, nr. 10, 1963; ANTIOH CANTEMIR, în: MUZICA, Bucureşti, 15, nr. 1, 1965; ENESCU I NAŞA MUZÎKA (Enescu şi muzica noastră), în: SOVIEŢSKAIA MUZÎKA, Moscova, nr. 5, 1967; OEDIP ŞI UNELE ASPECTE ALE CONCEPTULUI NAŢIONAL ÎN MUZICA ENESCIANĂ, în: MUZICA, Bucureşti, 17, nr. 8, 1967; CULTURA MUZICALĂ ÎN PERIOADA REVOLUŢIEI DE LA 1848, în: MUZICA, Bucureşti, 18, nr. 5, 1968; DRAMATURGIA LEIT-MOTIVELOR ÎN "OEDIP”, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 4, 1968; COORDONATE ALE MUZICII ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE, în: MUZICA, Bucureşti, 19, nr. 7, 1969; COMPOZITORII PRECURSORI, în: MUZICA, Bucureşti, 20, nr. 8 şi nr. 9, 1970; JOCO SERIORUM, în: MUZICA, Bucureşti, 21, nr. 2, 1971; MUSIC: A ROMANIAN VIEWS U. S., în: THE SUNDAY STAR, Washington, 7 III 1971; ORIZONTURI ŞI CONFRUNTĂRI, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 7, 1971; COORDONATE ALE UNITĂŢII DE CONCEPŢIE ŞI DIVERSITĂŢII STILISTICE ÎN MUZICA ROMÂNEASCĂ, în: MUZICA, Bucureşti, 21, nr. 5, 1971; CREAŢIA MUZICALĂ DIN TRANSILVANIA DIN SEC. XVII. PRELIMINARII, în: MUZICA, Bucureşti, 22, nr. 3, 1972; CODEX MOLDOVENESC DIN 1824, în: MUZICA, Bucureşti, 22, nr. 5, 1972; ISTORICUL CÎNTECULUI "MAMA LUI ŞTEFAN CEL MARE”, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 8, 1972; OPERÎ P. BENTOIU (Operele lui P. Bentoiu), în: SOVIETSKAIA MUZÎKA, Moscova, 24, nr. 8, 1974; PERSPECTIVA DIACRONICĂ A MUZICII ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 10, 1974; DIN TRECUTUL MUZICII ROMÂNEŞTI: TURNEUL OPEREI ITALIENE A LUI LIVIO CINTI LA SIBIU ÎN 1770-1773, în: MUZICA, Bucureşti, 25, nr. 12, 1975; PAGINI DIN ISTORIA MUZICII NAŢIONALE. "MUSICUL ROMÂN”-PRIMA REVISTĂ MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ, în: MUZICA, Bucureşti, 26, nr. 11 (290), 1976; DRAMATURGIA OPEREI CONTEMPORANE ROMÂNEŞTI. "AMORUL DOCTOR” DE PASCAL BENTOIU, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 11, 1976; THE THEMATIC PROCES IN ENESCU' S CREATION, în: ENESCIANA, Bucureşti, nr. 1, 1976; "SOARELE NEATÎRNĂRII” DE GHEORGHE DUMITRESCU FRESCĂ MONUMENTALĂ A EPOPEII NAŢIONALE, în: MUZICA, Bucureşti, 27, nr. 5 (296), 1977; FESTIVALUL NAŢIONAL "CÂNTAREA ROMÂNIEI”. NOI CREAŢII. "SARMISEGETUSA” ÎN CONSTELAŢIA SIMFONIILOR LUI WILHELM BERGER, în: MUZICA, Bucureşti, 27, nr. 6 (297), 1977; OTRAJENIE NA VOINATA NA NEZAVISIMOST 1877-1878 G. V RUMÎNSKATA MUZÎKA (Reflectarea războiului de Independenţă 1877-1878 în muzica românească), în: BÎLGARSKA MUZÎKA, Sofia, 28, nr. 8, 1977; L' IDÉE DU PROTOCHRONISME DANS LA MUSIQUE ROUMAINE D' AUJOURD' HUI, în: MUZICA, Bucureşti, 27, nr. 12 (303), 1977; SIMFONIILE LUI WILHELM BERGER. CONSIDERAŢII STILISTICE, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 14, 1979; NARODNAIA MUZÎKA (Muzica populară), în: STRANIŢÎ ISTORII RUMÎNSKOI MUZÎKI, Moscova, Edit. Muzîka, 1979; DRAMATURGIA OPEREI CONTEMPORANE ROMÂNEŞTI: "HAMLET” DE PASCAL BENTOIU, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, nr. 16, 1981; OEDIPUS, în: ROMANIAN REVIEW, Bucureşti, 35, nr. 8, 1981; GEORGE ENESCU ŞI MIRAJUL ÎNTOARCERII LA OBÎRŞII, în: SIMPOZION GEORGE ENESCU-1981, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1984; ACTUALITATEA SINTEZEI STILISTICE ENESCIENE, în: MUZICA, Bucureşti, 35, nr. 10 (397), 1985; CENTENARUL OPEREI ROMÂNE, în: STUD. MUZICOL., Bucureşti, vol. 20, 1987; IMPACTUL GENURILOR VOCALE ASUPRA CELOR INSTRUMENTALE-"ZAMOLXE” DE LIVIU GLODEANU, în: CERCETĂRI DE MUZICOLOGIE, nr. 5, Bucureşti, Conservatorul "CIPRIAN PORUMBESCU”, 1998; PROLEGOMENA, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 1990; UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR-70, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 4, 1990; ANATOL VIERU-CREAŢIA DE OPERĂ, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 1991; MUZICIANUL MIHAIL JORA, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 3, 1991; PROKOFIEV LA BUCUREŞTI. INTERVIURILE LUI S. PROKOFIEV ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 4, 1991; MIHAIL JORA-MENTORUL ASOCIAŢIEI "MUZICA NOUĂ”, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 1992; VOCAŢIA MUZICIANULUI TOTAL-ALFRED ALESSANDRESCU, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 3, 1993; RESTITUIRI: "CÂNTAREA BASARABIEI”, POEM ŞI "MOARTEA EROULUI” CANTATĂ DE PAUL CONSTANTINESCU, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 4, 1993; RESTITUIRI: GEORGE ENESCU "AUBADE”, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 1994; CONSTANTIN BRĂILOIU ŞI SOCIETATEA COMPOZITORILOR ROMÂNI, în: CENTENAR CONSTANTIN BRĂILOIU, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1994; GLI ORIZZONTI DELA CREAZIONE MUSICALE ROMENA NELLA SECONDE META DEL XIX SECOLE, 1994. DANUBIO. UNA CIVILITA ' MUSICALE. Volume Quatre: CROATIA , SERBIA, BULGARIA, ROMANIA. Teatro Comunale di Molfalcone, Trieste, Stampa Stella Arti Grafiche, 1994; MIHAIL JORA. INTERVIURI, în: MIHAIL JORA. STUDII ŞI DOCUMENTE. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1995; CENTENAR FILIP LAZĂR. UN NUME DE REFERINŢĂ ÎN MUZICA ROMÂNEASCĂ, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 2, 1994; ZDISLAV LUBICZ "VÂRFUL CU DOR” (I), în: MUZICA, Bucureşti, nr. 3, 1994; (II), în: MUZICA, Bucureşti, nr. 4, 1994; ARHIVA SCR, I-IV, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 2, 3, şi 4, 1995; CE SE SCRIE DESPRE NICOLAE BRETAN, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 2, 1996; POST-RECENZIE. REFLECŢII ŞI AJUSTĂRI, în: MUZICA, Bucureşti, nr. 1, 1997; 175 ANNI DELLA FONDAZIONE DELL-UNIONE DEL COMPOZITORI E MUSICOLOGISTO DELLA ROMANIE, în: MUSICA RICERCA, Roma, nr. 3, 1996; LUPTÂND ÎMPOTRIVA SPIRITULUI DICTATORIAL, în: ANALELE SIGHET, Sighet, nr. 3, 1996; ANUL 1946-ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI. Bucureşti, Fundaţia Academică Română, 1996; DIE RUMÄNISCHE OPER-DIACHRONIE UND REPERTOIRE, în: MUSIKGESCHICHTE IN MITTEL UND OSTEUROPA, Heft II, Kemnitz, 1999; ARHIVA. RĂSCOLIND ARHIVELE, în MUZICA, Bucureşti, 1999, Nr. 4; MECENAT SAU MUZICOLOGIE DE SERTAR. în MUZICA, 1999, Nr.1; OPERA "NEAGA” DE IVAR HALLSTÖRM, LIBRETUL CARMEN SYLVA, în MUZICA, 1999, Nr.3, Nr.4; ANATOL VIERU: "OPERA CLEPSIDRĂ” – ULTIMELE ZILE, ULTIMELE ORE în MUZICA, 2001, Nr. 1; ŞTEFAN MĂRCUŞ, UN TENOR CU VIITOR MARE, în MUZICA, 2001, Nr.3; ADELINA PATTI ÎN TURNEU LA BUCUREŞTI, în MUZICA, 2004; MUZICA ROMÂNEASCĂ. INVITAŢIE LA "ANCHETĂ”, în MUZICA, 2001, Nr.4; DAS BAROCKE ORATORIUM ALS VORBILD – PAUL CONSTANTINESCU în MUSIKGESCHICHTE ZWISCHEN OST- UND WESTEUROPA. Verlag Studio Bonn 2002 (Hrsg); RELIGIOUS MUSIC IN ROMANIA. în DIE KIRCHENMUSIK IN SÜDOSTENEUROPA. VERLEGT BEI HANS SCHNEIDER, Tutzing, 2003; "UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA” – ASTĂZI, în MUZICA, 2006; FILĂ ANIVERSARĂ. IGOR STRAVINSKI LA BUCUREŞTI, în volumul: IN HONOREM GABRIEL STREMPEL, Satu-Mare, 2006; TREZNEA - GÂNDURI PESTE VREMURI... în CAIETE SILVANE, I, 8, septembrie 2006; DIACRONIA IDENTITĂŢII în MUZICA, 2008, Nr. 2; SIGISMUND TODUŢĂ. GLOSE LA CENTENAR. în LUCRĂRI DE MUZICOLOGIE, vol. XXII, Cluj, 2008; DISTORSIUNI MUZICOLOGICE. CONSTANTIN BRĂILOIU – GEORGE BREAZUL. în MUZICA, Nr. 3, 2008.
     
     Pasionat şi neobosit cercetător al creaţiei muzicale româneşti, O. L. C. s -a impus printre cei mai pertinenţi şi obiectivi muzicologi contemporani. Dotat - în mod egal - cu spirit de sinteză şi analiză , O. L. C. a reuşit să împrumute lucrărilor sale un echilibru ştiinţific, convingător, trainic, rezultat din investigarea directă a surselor primare în documentare şi a partiturilor muzicale originale în judecarea creaţiei. Preocupat de ineditul cercetărilor, O. L. C. a exprimat idei şi teze îndrăzneţe , puncte de vedere personale, mai ales în istoriografia muzicală naţională. Adeseori, metoda comparatistă l -a condus la unele concluzii surprinzătoare în situarea fenomenului artistic autohton în peisajul culturii muzicale universale. O. L. C. încearcă să pună în lumină elementele specifice artei naţionale, trăsăturile stilistice inconfundabile, priorităţile româneşti. Părăsind vechile poziţii ale muzicologilor noştri clasici de a cerceta dezvoltarea vieţii muzicale româneşti pe regiuni, provincii sau centre artistice, O. L. C. a adoptat punctul de vedere unitar, la scara epocii istorice, cultura muzicală naţională fiind deopotrivă investigată diacronic şi sincronic.
      Deşi se pare că lucrarea fundamentală ca proporţii şi concepţie a creaţiei muzicologului va rămâne HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI, totuşi merită să reţinem excepţionalele sinteze în domeniul dramaturgiei muzicale autohtone, unde nu numai că a realizat cîteva schiţe monografice singulare (NĂPASTA de Sabin Drăgoi, AMORUL DOCTOR şi HAMLET de Pascal Bentoiu, ZAMOLXE de Liviu Glodeanu), ci ne - a conturat tipul de monografie model a unei singure opere (OEDIPUL ENESCIAN). Studiile temeinice de specializare în străinătate asupra dramaturgiei teatrului liric, coroborate cu investigaţiile ulterioare în arhivele publice şi particulare, precum şi urmărirea consecventă a creaţiei de operă contemporană, i - au asigurat exegezelor muzicologice acea originalitate de referinţă în context naţional. Analiza amănunţită a OEDIPULUI ENESCIAN a contribuit implicit atât la popularizarea internaţională a capodoperii, cât mai ales la revelarea procesului intim de creaţie a intregii moşteniri muzicale a genialului compozitor. Descifrând originala tehnică a leit - motivului din OEDIP, arhitectonica şi dramaturgia partiturii, trăsăturile stilistice, O. L. C. a fixat - cu argumente tehnice şi consideraţii estetice - locul acestei lucrări în peisajul liric românesc şi universal. HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI se constitue de pe acum într - o operă fără egal ca proporţii în literatura noastră de specialitate (9 volume ample publicate pînă în 1991, acoperind perioadele istorice de la obârşii pînă la 1920), dar mai ales ca îndrăzneală a gândirii autorului, ce şi - a propus să demonstreze - pe bază de documente scrise - vechimea, contitnuitatea şi originalitatea culturii noastre muzicale. Bogăţia materialului inedit (în special asupra epocilor dinaintea sec. XIX) se împleteşte cu noutatea concluziilor, la baza afirmaţiilor aflându - se documentul sonor (partitura), singurul argument de rezistenţă peste timp. În ciuda inegalităţii volumelor şi a evidentei maturităţi de gândire ale ultimelor tomuri , HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI are meritul fundamental de a privi unitar creaţia autohtonă, O. L. C. evidenţiind în special trăsăturile de sinteză omogenă din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Sesizând elementele de sursă comună (folclorul şi muzica bizantină) în conturarea limbajului sonor de pe întregul teritoriu românesc, autorul sintetizează aspiraţiile comune ale creatorilor noştri, indiferent de locul şi epoca în care şi - au desfăşurat activitatea artistică. Pe de altă parte, se subliniază legătura artei autohtone cu muzica universală, sincronismul mijloacelor de expresie europeană cu elementele de limbaj, de gândire estetică, dar şi de originalitate şi specificitate locală. Demersul comparatist actual împrumută fenomenului muzical românesc o dimensiune ce i - a lipsit odinioară în cercetările de istoriografie. Spiritul critic accentuat, îl fereşte - în general - pe autor de unele îngroşări şi aprecieri forţate ce ar putea ştirbi din ţinuta ştiinţifică sobră a acestei ample lucrări. Este adevărat că dorinţa de a împrumuta creaţiilor noastre clasice din sec XIX unele virtuţi de perenitate, a dus la câteva sublinieri personale supradimensionate, însă efectul de valorificare contemporană s - a dovedit benefic pentru întărirea patrimoniului din trecut. HRONICUL MUZICII ROMÂNEŞTI oferă şansa înscrierii şcolii noastre muzicale în circuitul universal, fiindcă pledează cu argumente profesionale la conturarea unei imagini convingătoare, autorul stăpânind cu autoritate un întreg aparat de informaţii, documente şi consideraţii estetice menit să atribuie sintezei istorice o valoare singulară. După 1990, se observă o mai pronunţată preocupare faţă de muzica românească contemporană (Mihail Jora, Anatol Vieru, Alfred Alessandrescu, Constantin Brăiloiu, Filip Lazăr, Liviu Glodeanu) precum şi faţă de unele instituţii muzicale (Uniunea Compozitorilor, Radiodifuziunea Română, Opera Română din Cluj - Napoca). Experienţa de istoriograf îşi spune cuvîntul, O. L. C. punând accentul pe documentele primare de arhivă, repertorii, programe ş.a., monografiile instituţionale mai ales devenind surse de referinţă pentru orice demers estetic în viitoarele sinteze. Spirit polemic prin excelenţă, O. L. C. împrumută ultimelor lucrări un pronunţat caracter personal, originalitatea unor idei şi teze istorice confirmând maturitatea unui muzicolog modern, complex, de anvergură naţională, a cărui moştenire spirituală oferă muzicologiei româneşti şansa înscrierii în context universal.

UCMR