Mircea Chiriac
– compozitor şi profesor –
(n. 19.05.1919 Bucureşti – m. 01.12.1994 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a început în Bucureşti (1933-1938) cu Ion Baston şi Nicolae Oancea (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatorul din Bucureşti (1936-1945) cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu (armonie), Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziţie), Ionel Perlea (citire de partituri, dirijat orchestră), Ştefan Popescu (dirijat coral) şi Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor). S-a perfecţionat în particular cu Theodor Rogalski şi Alfred Alessandrescu (orchestraţie). Paralel a urmat Facultatea de Drept din Bucureşti, obţinând licenţa (1943).
     
     Referent muzical la Radiofuziunea Română din Bucureşti (1941-1947); fondator şi dirijor la orchestra Ansamblului CFR-Giuleşti din Bucureşti (1948-1949); cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor şi conducător artistic la Orchestra populară „Barbu Lăutaru” din Bucureşti (1949-1953); compozitor la Ansamblul „Ciocârlia” din Bucureşti (1950-1955); lector la catedra de armonie de la Institutul Pedagogic din Bucureşti (1962-1964); lector (1963-1966) şi conferenţiar (1966-1984) la catedra de armonie la Conservatorul Bucureşti. A susţinut emisiuni de radio şi televiziune, conferinţe, prelegeri, concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice. A scris studii şi articole în „Muzica”, „Flacăra”, „Scânteia”, „Informaţia Bucureştiului”, „România liberă”, „Satul socialist” etc. A făcut parte din jurii naţionale de concursuri muzicale. A întreprins culegeri de folclor în diverse zone din ţară. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1964), Premiile de compoziţie ale Uniunii Compozitorilor (1953, 1972, 1974, 1982), Ordinul „Meritul cultural”, clasa III (1969).
     
     Compozitor ferm ancorat în tradiţia şcolii noastre naţionale, Chiriac s-a impus cu pregnanţă în domeniul baletului şi al formelor muzicale programatice (muzică de film, tablouri, suite şi poeme simfonice). Creator de tip pictural, cu remarcabile virtuţi spre vizual, excelent colorist, dotat cu un simţ ascuţit al timbrelor, Chiriac a realizat câteva lucrări de referinţă (baletul Iancu Jianu, suita Bucureştii de altă dată, filmele după I.L. Caragiale, poemul Thalassa). În mod deosebit atenţia acordată coloritului armonic, împrumută lucrărilor sale o tentă personală. După o etapă de explorare fructuoasă a folclorului în diverse forme şi genuri - de la muzică corală şi dansuri populare până la rapsodii pentru orchestră populară şi piese concertante pentru nai, cobză, ţambal şi orchestră populară - compozitorul a trecut la o treaptă de valorificare a melosului în forme de tip clasic (sonate, cvartete, concerte, balete) apelând la teme de invenţie proprie.
     
     În special, etapa ultimă (după 1970) în care Chiriac încearcă să demonstreze că elegia, serenada, toccata, burlesca, dar mai ales sonata şi cvartetul izvorâte din folclor, sunt compatibile cu formele clasice de tip universal au marcat o cristalizare a stilului personal în contextul peisajului sonor autohton. Un interes aparte a marcat faţă de melosul lăutăresc, paginile de evocare a vechiului Bucureşti, a lumii orăşeneşti din secolul trecut şi a societăţii Capitalei de la începutul veacului, nostru constituindu-se într-un fond artistic caracteristic al autorului. Demn continuator al lui Mihail Jora în balet şi al lui Paul Constantinescu în tablourile caricaturale de schiţare a mediilor suburbane, Chiriac a trecut de la un expresionism local la o muzică de largă generalizare sonoră balcanică.
     
     Studierea şi valorificarea moştenirii lui Anton Pann de pildă, i-a conferit muzicii lui Chiriac o amprentă de patină istorică autentică. Remarcabil orchestrator, compozitorul a apelat cu succes la efecte de toacă (baletul Iancu Jianu), la ecouri de catirincă (Ars Poetica), la sonorităţi de taraf (Din vechiul Bucureşti şi Variaţiuni pentru pian şi orchestră). Predilecţie specială a manifestat faţă de jocurile populare (Chindia, Săbărelul, Rustemul, Brâul etc.), un loc preponderent ocupându-l hora şi sârba ale căror formule ritmice le-a valorificat în forme inedite. Nu de puţine ori, alternanţa de conţinut, de atmosferă între static şi dinamic, între liric şi epic narativ pe de o parte şi dramatic, exploziv, pe de altă parte, au fost potenţate prin apeluri la diverse tipuri de forme dansante din folclorul ţărănesc.
     
     Creator cu autentice resurse lirice, Chiriac s-a apropiat în ultimul deceniu de formele camerale (cu instrumente de timbre moi - flaut, violoncel şi clarinet) şi mai ales vocale (Terra Daciae şi Ars poetica). Decantându-şi vădit mijloacele de expresie, compozitorul surprinde prin uşurinţa cu care trece de la liric până la dramatic şi eroic (liedul Mărăşeşti), supleţea tratării contrapunctice şi armonice a textelor poetice, coloritul delicat în nuanţe pastelate a orchestraţiei. Chiriac se înscrie printre compozitorii contemporani de autentic meşteşug, dublat de un inspirat creator de imagini sonore plămădite din esenţele distincte ale melosului naţional.

     MUZICĂ DE TEATRU
     
     • Ţara primeşte oaspeţi (1953), poem coregrafic, premieră. Bucureşti, 1953, Ansamblul „Ciocârlia”, Viorel Doboş;
     
     • Toamnă bogată (1959), poem coregrafic, premieră Bucureşti, 1959, Ansamblul UGSR, Florin Comişel;
     
     • Iancu Jianu, opus 9 (1962), balet în trei acte, libretul de Oleg Danovski, premieră Bucureşti, 7 februarie 1964, Cornel Trăilescu;
     
     • Suita I-a din Baletul Iancu Jianu (1960), Bucureşti, 1962,
     
     • Suita a II-a din Baletul Iancu Jianu (1962),
     
     • Baletul Iancu Jianu (partitură), Bucureşti, 1971;
     
     • Holde aurii (1965), scenetă coregrafică; Din vechiul Bucureşti (1967), tablou coregrafic, premieră Bucureşti, 1967, Ansamblul „Periniţa”, Nicolae Patrichi;
     
     • Ileana Cosânzeana (1967), muzică de păpuşi, textul dramatic, de Alecu Popovici şi Viniciu Gafiţa;
     
     • Păcală şi Tândală (1968), schiţă coregrafică, premieră Bucureşti, 1968, Ansamblul „Periniţa”, Nicolae Patrichi;
     
     • Fluieraşul fermecat (1968), poem coregrafic, premieră Bucureşti, 1968, Ansamblul „Periniţa”, Nicolae Patrichi;
     
     • Văpaia, opus 16 (1973), balet în două acte (10 tablouri), libretul de Constantin Cârjan, premieră Bucureşti, 17 noiembrie 1974, Opera Română, Cornel Trăilescu, Suită din Baletul Văpaia, Bucureşti, 1978;
     
     
     MUZICĂ VOCAL-SIMFONICĂ
     
     • Terra Daciae, opus 17 (1977), trei poeme pentru tenor şi orchestră (conţine: Terra Daciae, versuri de Ion Brad; Cântec, Nichita Stănescu; Mărăşeşti, versuri de Victor Tulbure), primă audiţie, Iaşi, 18 decembrie 1977, Filarmonică, George Vintilă, Bucureşti, 1980;
     
     • Ars poetica, opus 19 (1980), cinci poeme pentru tenor şi orchestră (conţine: De câte ori iubito, versuri de Mihai Eminescu; Soare iberic, versuri de Lucian Blaga; Panoramă, versuri de George Bacovia;
     
     • Vara în Capitală - versuri de Ion Minulescu;
     
     • Balada unui greier mic - versuri de George Topârceanu), primă audiţie, Arad, 15 martie 1981, Nicolae Boboc.
     
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     
     • Nocturnă, opus 3 (1945), primă audiţie, Bucureşti, 20 noiembrie 1946, Orchestra Radio, Alfred Alessandrescu;
     
     • Suită tinerească, opus 4 (1950), primă audiţie, Bucureşti, 1950, Orchestra Studio-Radio, Constantin Bobescu;
     
     • Rapsodia I-a, opus 5 (1951), primă audiţie, Bucureşti, 12 octombrie 1951, Orchestra Barbu Lăutarul, Mircea Chiriac (versiune populară); idem Bucureşti, 9 aprilie 1955, Filarmonică, Mircea Basarab, Bucureşti, 1957;
     
     • 3 Dansuri simfonice (1952), Bucureşti, primă audiţie, 29 aprilie 1953, Ansamblul artistic MAI, Theodor Rogalski;
     
     • Poem pentru vioară şi orchestră (1953), primă audiţie, Bucureşti, 23 mai 1953, Filarmonică, George Georgescu;
     
     • Uvertură festivă (1953), primă audiţie, Bucureşti, 14 august 1954, Orchestra Radio, Alfred Alessandrescu, Bucureşti, 1957 (versiune pentru fanfară);
     
     • Rapsodia II-a, opus 6 (1955), primă audiţie, Sibiu, 6 mai 1956, Filarmonică, Bucureştii de altă dată, opus 7 (1957), cinci tablouri simfonice, primă audiţie, Bucureşti, 9 decembrie 1957, Filarmonică, Braşov, Dinu Niculescu, Bucureşti, 1973;
     
     • Simfonieta, opus 11 (1965), primă audiţie, Bucureşti, 27 noiembrie 1966, Orchestra Studio Radio, Liviu Ionescu, Bucureşti, 1967;
     
     • Concert nr. 1 pentru orchestră de coarde, opus 12 (1966), primă audiţie, Bucureşti, 21 martie 1968, Orchestra RTV, Emanuel Elenescu, Bucureşti, 1969;
     
     • Simfonia de cameră, opus 13 (1969), primă audiţie, Bucureşti, 3 martie 1970, Filarmonică, Mircea Basarab, Bucureşti, 1970;
     
     • Triptic simfonic, opus 14 (1971) (cuprinde: Preludiu, Intermezzo, Toceala), primă audiţie, Bucureşti, 14 ianuarie 1972, Filarmonică, Remus Georgescu;
     
     • Divertisment pentru orchestră de coarde, opus 15 (1972), primă audiţie, Bucureşti, 16 noiembrie 1972, Orchestra RTV, Paul Popescu, Bucureşti, 1975;
     
     • Variaţiuni - simfonice pentru pian şi orchestră, opus 18 (1979), primă audiţie, Bucureşti, 10 aprilie 1980, Filarmonică, Eliodor Rău, Bucureşti, 1983;
     
     • Thalassa, opus 20 (1982), poem simfonic, primă audiţie, Timişoara, 23 aprilie 1983, Filarmonica „Banatul”, Remus Georgescu;
     
     • Concert nr. 2 pentru orchestră de coarde, opus 22 (1983), versiune orchestrală a Cvartetului de coarde, nr. 3, primă audiţie, Bucureşti, 23 aprilie 1983, Filarmonică, Răzvan Cernat;
     
     • Triplu concert pentru flaut, corn englez, harpă şi orchestră, opus 21 (1984), primă audiţie, Bucureşti, 14 noiembrie 1985, Orchestra RTV, Ilarion Ionescu-Galaţi;
     
     • Concert nr. 4 pentru orchestră de coarde, opus 23 (1987).
     
     
     MUZICĂ DE FILM
     
     • Ochelarii bunicului (1955), film de desene animate;
     
     • Râpa dracului (1956), regia Jean Mihail;
     
     • Două lozuri (1957), regia Gheorghe Nagy şi Aurel Micheles;
     
     • Piticită (1957), regia Iulian Hermeneanu;
     
     • D-ale carnavalului (1958), regia Gheorghe Nagy şi Aurel Micheles;
     
     • Telegrame (1959), regia Gheorghe Nagy şi Aurel Micheles;
     
     • Ziua unei artiste: Lucia Sturdza Bulandra (1961), regia Gheorghe Tobias;
     
     • Lumină de iulie (1963), regia Gheorghe Nagy.
     
     
     PRELUCRĂRI DE FOLCLOR PENTRU ORCHESTRĂ
     
     • Chindia (1949), joc popular, în Cântece pentru orchestră de amatori, Bucureşti, 1959;
     
     • Rustemul (1949), joc popular, în Cântece şi focuri, vol. I, Bucureşti, 1952;
     
     • Joc din Banat;
     
     • Cântec din Argeş;
     
     • Cântec haiducesc;
     
     • Mândruliţă dragă (1950), în Culegere de cântece pentru orchestră de amatori, Bucureşti, 1952;
     
     • De dragoste, Horă şi Sârbă (1953), în Cântece şi jocuri, vol. II, Bucureşti, 1953;
     
     • Pe plaiuri româneşti (1954), rapsodie pentru orchestră populară, Bucureşti, 1955;
     
     • Prin Munţii Apuseni (1954), Bucureşti, 1955;
     
     • Brâul pe şase (1956), în Cultura Poporului, Bucureşti, nr. 11, 1956;
     
     • Două schiţe simfonice (1966), Bucureşti, 1966.
     
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     
     • Serenada pentru vioară şi pian, opus 1 (1937), Bucureşti, 1963; idem în Album de piese pentru violină şi pian, Bucureşti, 1974 (ediţia I), 1981 (ediţia II);
     
     • Cântec de leagăn pentru violoncel şi pian, opus 2, Bucureşti, 1962;
     
     • Cvartet de coarde nr. 1 (1945);
     
     • Cântec şi joc, opus 8 (1958), pentru vioară şi pian, Bucureşti, 1959;
     
     • Sonatina pentru vioară şi pian, opus 10 (1963), Bucureşti, 1964; idem în Piese pentru violină şi pian de compozitori români, Bucureşti, 1966 (părţile II, III);
     
     • Cvartet de coarde nr. 2, opus 15 (1972), Bucureşti, 1975;
     
     • Burlescă pentru pian (1975), în Rumanische Klavirminiaturen fur Kinder und Jugendliche, Leipzig, 1976;
     
     • Trio pentru pian, vioară şi violoncel (1975);
     
     • Patru dansuri româneşti pentru vioară şi pian (1979);
     
     • Epithalame (1980), piesă de concert pentru flaut şi pian, oraţie antică de nuntă, în Repertoriu instrumental III - Piese pentru flaut de compozitori români, Bucureşti, 1980;
     
     • Cvartet de coarde nr. 3, opus 22 (1980);
     
     • Sonată pentru clarinet şi pian, opus 24 (1981), în Repertoriu instrumental, vol. V, Bucureşti, 1984;
     
     • Cvintet pentru suflători (1982);
     
     • Cvartet de coarde nr. 4, opus 23 (1985);
     
     • Sonata pentru violoncel şi pian, opus 25 (1986);
     
     • Sonata pentru vioară şi pian, opus 26 (1987).
     
     
     MUZICĂ CORALĂ
     
     • Hai la secere pe grui (1949), pentru cor mixt, versuri de V. Bunea, Bucureşti, 1951;
     
     • Trec căruţele spre sat (1949), pentru cor mixt, versuri populare;
     
     • Meşteşugul (1949), pentru cor pe voci egale, versuri de Nicolae Nasta, în Cântece pentru copii, Bucureşti, 1951;
     
     • 1 Mai (1949), pentru cor mixt, versuri de Nicolae Nasta, în „Îndrumătorul cultural”, Bucureşti, nr. 5, 1949;
     
     • Eu te-am iubit (1949), pentru cor mixt, versuri de A.S. Puşkin, în „Îndreptarul cultural”, Bucureşti, nr. 6, 1949;
     
     • Ca vulturii tineri (1949), pentru cor mixt, versuri de Al. Ion, în „Îndreptarul cultural” nr. 7, Bucureşti, 1949;
     
     • Omul leneş să nu vie (1949), pentru cor mixt, versuri de Ion Marinescu;
     
     • Cântec sportiv (1951), pentru cor mixt, versuri de Ion Serebreanu;
     
     • Mugur, mugurel (1952), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare, în Cântece din Muntenia, Bucureşti, 1957;
     
     • Teiule, frunză rotată (1952), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare, Bucureşti, 1957;
     
     • Cu flori în cosiţă (1952), pentru cor mixt, versuri de Constantin Titus, Bucureşti, 1952;
     
     • Suită de cântece populare moldoveneşti (1954), prelucrare pentru cor mixt şi pian (orchestra populară), versuri populare;
     
     • Mă-ntâlnii cu badea ieri (1954), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare, în „Cultura populară” nr. 7, Bucureşti, 1956;
     
     • Firicel de iarbă neagră (1955), prelucrare pentru cor mixt, versuri populare, în Prelucrări corale, Bucureşti, 1966;
     
     • Toată ţara-i o cunună (1962), pentru cor mixt, versuri de Vlaicu Bârna;
     
     • Cinci cântece vechi româneşti (1968), prelucrare pentru cor mixt, după Spitalul amorului de Anton Pann;
     
     • Cântă puiul cucului (1969), pentru cor mixt, versuri populare, în Cântece de voie bună, Bucureşti, Casa Centrală a Creaţiei Populare, 1969;
     
     • Uniţi într-un gând (1972), pentru cor mixt, versuri de Radu Costăchescu, în Tineret glorios, Bucureşti, Casa Centrală a Creaţiei Populare, 1972;
     
     • Balada Lotrului (1975), pentru cor mixt, versuri de Vlaicu Bârna, în Republică măreaţă vatră, Bucureşti, 1975;
     
     • Floare roşie-ntre flori (1976), pentru cor mixt, versuri populare, Bucureşti, 1976.
     
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     
     • Romanţă şi Balada unui greier mic (1957), pentru cvartet vocal şi pian, versuri de George Topârceanu, în Patru coruri cu pian, Bucureşti, litografia Conservatorului, 1971;
     
     • Trei lieduri pe versuri de Lucian Blaga (1968), pentru voce înaltă şi pian (cuprinde: Câinele din Pompei, Bocea del Rio şi Soare iberic);
     
     • Vara în Capitală (1969), pentru voce înaltă şi pian, versuri de Ion Minulescu;
     
     • Cişmigiu de toamnă (1969), pentru voce înaltă şi pian, versuri de Ion Pillat;
     
     • Trei madrigale şi un rondel (1975), pentru bariton şi pian, versuri din lirica universală (cuprinde: Eu te-am iubit - versuri de A.S. Puşkin, în Album de piese muzicale româneşti, Bucureşti, Casa Creaţiei Populare, 1975, Cântec de adormit - Rainer Maria Rilke, De câte ori iubito - Mihai Eminescu, Vanilas! Vanitatum, Vanitas! - Wolfgang Goethe);
     
     • Panorama (1980), pentru voce şi pian, versuri de George Bacovia.
     
     
     MUZIOLOGIE
     
     • O nouă formă de manifestare a muzicii populare: orchestra populară, în „Muzica” nr. 1, Bucureşti, 1950;
     
     • Cântecul şi dansul popular - izvor al creaţiei muzicale, în „Muzica” nr. 1, Bucureşti, 1960 (în colaborare cu V. Tomescu);
     
     • Rapsodiile române de George Enescu, în „Muzica” nr. 7, Bucureşti, 1958;
     
     • Simfonia a III-a de Gheorghe Dumitrescu, în „Muzica” nr. 3, Bucureşti, 1966;
     
     • Poema română de George Enescu, în „Muzica” nr. 5, Bucureşti, 1967;
     
     • Actualitatea lui Anton Pann, în „Muzica” nr. 2, Bucureşti, 1976;
     
     • Un gen muzical care solicită atenţia noastră, în „Muzica”, Bucureşti, 31, nr. 5-6, 1981;
     
     • Precursori şi exponenţi ai şcolii româneşti de compoziţie, în „Muzica” nr. 1, 2 şi 4, Bucureşti, 1982, 1982.
     
     
     LUCRĂRI DIDACTICE
     
     • Principii de armonie, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Al. Paşcanu şi Florin Eftimescu).

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989

Muzicieni