Mihail Andricu
- compozitor, pianist, critic muzical, profesor -
(n. 22.12.1894 Bucureşti – m. 04.02.1974 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a urmat la Cons. Bucureşti (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din Bucureşti, obţinînd licenţa (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) şi Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franţei fiind înscris la doctoratul în drept.
     
     A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate cu violonistul Alexandru Theodorescu, desfăşurînd apoi o susţinută activitate de pianist acompaniator şi de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog şi critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică şi Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii şi cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (Bucureşti), L'Orient (Bucureşti), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineaţa, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viaţa Românească (Iaşi) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) şi de compoziţie (1948-1959) la Cons. Bucureşti. A susţinut conferinţe, comunicări ştiinţifice, concerte-lecţii, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ş.a. A fost membru la Société française de muzicologie din Paris, vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din R. P. Română (1946-1956).
     
     A fost distins cu Premiul II (1923) şi Premiul I (1924) de compoziţie George Enescu, Premiul Robert Cremer (1931), Premiul Anhauch (1932), Marele Premiu Naţional (1947), Ordinul Muncii cls. II (1948), membru corespondent al Acad. Rom. (1948-1956, 1966-1974), Premiul de compoziţie al Acad. Rom. (1949), Premiul de Stat (1954), Ordinul Meritul Cultural cls. I (1969).

     MUZICĂ DE TEATRU
     • Cenuşăreasa, opus 11 (1929), feerie în 2 acte (cântece, coruri, balet), textul de Cecilia Hallunga, premiera la Iaşi, 1930, Teatrul Naţional, Carol Nosek (Suita simfonică Cenuşăreasa, primă audiţie, Bucureşti, 9 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu, Orchestra RTV, Emanuel Elenescu);
     • Taina, opus 17 (1932), balet în 3 acte, libretul de Maria de Saxa Coburg, premiera Bucureşti, 8 februarie 1936, Opera Română, Ionel Perlea (Cântec indian, pian solo, în „Muzică şi poezie” nr. 5, Bucureşti, 1936;
     • Dans. Cântec de dragoste, pian solo, în „Muzica”, supliment nr. 1, Bucureşti, 1958);
     • Luceafărul, opus 60 (1951), balet în 3 acte, libretul de Alexandru Jar după Mihai Eminescu, primă audiţie, Bucureşti, 24 septembrie 1951, Filarmonică, George Georgescu (actul IV) (Dansul Cătălinei, pian solo, în „Muzica”, supliment nr. 1, Bucureşti, 1958).
     
     MUZICĂ VOCAL-SIMFONICĂ
     • Cântec de leagăn, opus 57 (1949), voce, cor mixt şi orchestră;
     • Cantata festivă, opus 53 (1950), cor mixt şi orchestră, versuri de Maria Banuş, Bucureşti, 5 noiembrie 1950, Filarmonică, George Georgescu;
     • Prind visele aripi, opus 86 (1959), cantată pentru solişti, cor mixt şi orchestră, versuri de Maria Banuş.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Suita nr. 1 pentru orchestră, opus 2 (1924), primă audiţie, Bucureşti, 26 ianuarie 1925, Filarmonică, George Georgescu (versiunea I-a); idem, 1926 (versiunea a II-a);
     • Trei tablouri simfonice, opus 3 (1925), primă audiţie, Bucureşti, 8 februarie 1926, Filarmonică, George Georgescu;
     • Simfonia nr. 1 de cameră, opus 5 (1926), Bucureşti, 1949; idem, Bucureşti, 1969, primă audiţie, Bucureşti, 30 octombrie 1927, Filarmonică, Hermann Scherchen;
     • Legendă pentru orchestră, opus 6 (1926), pe trei teme liturgice;
     • Serenadă pentru orchestră, opus 9 (1928), Bucureşti, 1966, primă audiţie, Bucureşti, 24 noiembrie 1929, Filarmonică, George Georgescu (Orchestra Cinematografiei, Paul Popescu);
     • Poem pentru orchestră, opus 13 (1930), primă audiţie, Bucureşti, 23 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu;
     • Suita nr. 2 pentru orchestră, opus 15 (1931), primă audiţie, Bucureşti, 28 noiembrie 1932, Filarmonică, George Georgescu;
     • Suita brevis, opus 21 (1935), primă audiţie, Bucureşti, 14 noiembrie 1936, Filarmonică, George Georgescu;
     • Trei schiţe pentru orchestră, opus 22 (1936), quasi-elegie, cântec, joc, primă audiţie, Bucureşti, 16 ianuarie 1936, Filarmonică, Ionel Perlea;
     • Trei capricii pentru orchestră, opus 24 (1937), primă audiţie, Bucureşti, 22 aprilie 1937, Filarmonică, Alfred Alessandrescu;
     • Suita pitorească, opus 25 (1938), primă audiţie, Bucureşti, 9 februarie 1939, Filarmonică, Ionel Perlea;
     • Simfonia nr. 1 în Sol major, opus 30 (1943), primă audiţie, Bucureşti, 3 februarie 1946, Filarmonică, George Enescu;
     • Divertisment pentru orchestră mică, opus 31 (1944), primă audiţie, Bucureşti, 28 ianuarie 1945, Filarmonică, George Enescu;
     • Simfonieta nr. 7, opus 35 (1945), primă audiţie, Bucureşti, 30 noiembrie 1947, Filarmonică, V.S. Jianu;
     • Quatre impressions pour orchestre, opus 36 (1945), impatience, nocturne, jeux d'enfants, jazzerie, primă audiţie, Bucureşti, 14 noiembrie 1946, Orchestra RTV, Matei Socor;
     • Suita nr. 3 pentru orchestră, opus 38 (1946), primă audiţie, Bucureşti, 1947, Orchestra RTV, Charles Bruck;
     • Simfonieta nr. 2, opus 40 (1946), primă audiţie, Bucureşti, 1 martie 1951, Orchestra RTV, Alfred Alessandrescu;
     • Suită orchestrală, opus 41 (1946);
     • Simfonieta nr. 3, opus 45 (1947), primă audiţie, Bucureşti, 18 aprilie 1948, Filarmonică, George Georgescu;
     • Simfonia nr. 2 în Fa major, opus 46 (1947), Bucureşti, 1949, primă audiţie, Bucureşti, 23 octombrie 1949, Filarmonică, Constantin Silvestri;
     • Uvertura, opus 47 (1947), primă audiţie, Bucureşti, 1948, Ansamblul CCS;
     • Patru tablouri rustice, opus 48 (1949), primă audiţie, Bucureşti, 1950, Orchestra RTV, C. Silvestri;
     • Marş pentru orchestra, opus 50 (1949);
     • Dans pentru orchestră, opus 51 (1950);
     • Procesiune pentru orchestră, opus 52 (1950);
     • Simfonia nr. 3 în do minor, opus 54 (1949), Bucureşti, 1957, primă audiţie, Bucureşti, 1950, Orchestra RTV, Matei Socor;
     • Uvertura festivă, opus 56 (1949), primă audiţie, Bucureşti, 10 noiembrie 1950, Filarmonică, C. Silvestri;
     • Trei schiţe pe teme populare pentru orchestră, opus 59 (1951);
     • Fantezie pe teme populare, opus 61 (1951), primă audiţie, Bucureşti, 1951, Orchestra RTV, Matei Socor;
     • Suita nr. 4 pe teme populare, opus 62 (1952);
     • Capriccio pentru orchestră populară, opus 63 (1952);
     • Rapsodie pentru orchestră, opus 65 (1952);
     • Uvertură, opus 66 (1952);
     • Suita nr. 5, opus 69 (1953), pentru orchestră cu instrumente populare, Bucureşti, 1954;
     • Fantezie română, opus 70 (1953);
     • Simfonieta nr. 4, opus 73 (1953), primă audiţie, Bucureşti, 11 martie 1954, Orchestra RTV, Alfred Alessandrescu;
     • Suita nr. 1 pe teme populare, opus 74 (1954);
     • Suita nr. 2 pe teme populare, opus 75 (1954);
     • Simfonia nr. 4 în RE major, opus 76 (1954), Bucureşti, 1963, primă audiţie, Bucureşti, 1 ianuarie 1955, Filarmonică, Antonin Ciolan;
     • Simfonia nr. 5 în mi minor, opus 78 (1955), primă audiţie, Bucureşti, 30 martie 1957, Filarmonică, George Georgescu;
     • Simfonia nr. 6 în do diez minor, opus 82 (1957), Bucureşti, 1964, primă audiţie, Bucureşti, 7 decembrie 1957, Filarmonică, George Georgescu;
     • Suită de cântece populare, opus 83 (1958), pentru orchestră populară;
     • Suită de cântece populare, opus 84 (1958), pentru orchestră populară;
     • Simfonia nr. 7 în fa diez minor, opus 85 (1958);
     • Divertisment nr. 2 pentru orchestră, opus 88 (1959);
     • Simfonieta nr. 5, opus 89 (1959), primă audiţie, Bucureşti, 1959, Orchestra RTV, Carol Litvin;
     • Simfonia nr. 8 în sol diez minor, opus 91 (1960), primă audiţie, Bucureşti, 5 decembrie 1968, Orchestra RTV, Paul Popescu;
     • Simfonia de cameră nr. 2, opus 98 (1961), primă audiţie, Bucureşti, 1963, Orchestra Cinematografiei, C. Bugeanu;
     • Simfonieta nr. 6, opus 100 (1962);
     • Simfonia nr. 9 în Fa major, opus 101 (1962) Bucureşti, 1971, primă audiţie, Bucureşti, 21 decembrie 1963, Mihai Brediceanu;
     • Simfonieta nr. 7, opus 102 (1963), primă audiţie, Bucureşti, 1 octombrie 1966, Filarmonică, Emanuel Elenescu;
     • Divertisment - serenade pour grande orchestre, opus 103 (1963), primă audiţie, Bucureşti, 27 octombrie 1967, Filarmonică, Henri Selbing;
     • Simfonia de cameră nr. 3, opus 106 (1965);
     • Simfonieta nr. 8, opus 108 (1966);
     • Poem pentru orchestră, opus 110 (1967);
     • Mică suită orchestrală, opus 111 (1967);
     • Simfonia nr. 10 în do minor, opus 112 (1968), primă audiţie, Bucureşti, 14 februarie 1969, Filarmonică, Mihai Brediceanu;
     • Six portraits, opus 113 (1969), Bucureşti, 1974, primă audiţie, Bucureşti, 1970, Filarmonică;
     • Simfonia nr. 11 în do minor „In memoriam”, opus 116 (1970), Bucureşti, 1972, primă audiţie, Bucureşti, 6 mai 1971, Orchestra RTV, Iosif Conta;
     • Simfonieta nr. 9, opus 115 (1969), primă audiţie, Bucureşti, 13 mai 1971, Filarmonică;
     • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiţie, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică;
     • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiţie, Bucureşti, 11 decembrie 1972, Filarmonică;
     • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditaţie;
     • Tipuri şi profite, opus 120 (1971);
     • Scurtă povestire, opus 121 (1971);
     • Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai;
     • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972);
     • Reminiscenţe, opus 124 (1972);
     • Patru imagini, opus 125 (1972);
     • Partita nr. 1, opus 127 (1973);
     • Partita nr. 2, opus 128 (1973).
     
     MUZICĂ CONCERTANTĂ
     • Poem pentru pian şi orchestră, opus 1 (1923) primă audiţie, Bucureşti, 18 februarie 1924, Filarmonică, George Georgescu, Muza Ghermani-Ciomac;
     • Fantezia pentru pian şi orchestră, opus 29 (1940);
     • Poem pentru violoncel şi orchestră, opus 33 (1944), primă audiţie, Bucureşti, 1945, Orchestra RTV, Matei Socor şi Theodor Lupu;
     • Capriccio pentru pian şi orchestră, opus 42, (1946), primă audiţie, Bucureşti, 1947, Orchestra RTV, Matei Socor şi Mihail Andricu;
     • Concert pentru vioară şi orchestră, opus 93 (1960), Bucureşti, 1968, primă audiţie, Bucureşti, 1960, Orchestra Cinematografiei, Eduard Fischer, Virgil Pop;
     • Concert pentru violoncel şi orchestră, opus 94 (1961).
     
     MUZICĂ PENTRU FANFARĂ
      • Suita nr. 6, opus 72 (1953), primă audiţie, Bucureşti, 1953, Fanfara Reprezentativă a Armatei, Dumitru Eremia.
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
      • Quatre novelettes, opus 4 (1925), pentru cvartet de coarde şi pian, Paris;
     • Octet în Fa major pentru clarinet, fagot, corn şi cvintet de coarde, opus 8 (1928), Bucureşti, 1955;
     • Cvartet de coarde, opus 14 (1931), Bucureşti, 1954;
     • Sextet pentru pian şi suflători, opus 20 (1934);
     • Cvintet pentru coarde şi pian, opus 27 (1938);
     • Suită în trio pentru flaut, clarinet şi fagot, opus 28 (1939);
     • Suită în trio pentru oboi, clarinet şi fagot, opus 34 (1944);
     • Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie şi dans;
     • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955);
     • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956);
     • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă şi violoncel, opus 80 (1956);
     • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoţi, 2 corni;
     • Şase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961);
     • Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961);
     • Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet şi fagot, opus 104 (1963);
     
     MUZICĂ INSTRUMENTALĂ
     • Sonată pentru pian şi vioară, opus 32 (1944), Bucureşti, 1947;
     • Două piese pentru clarinet şi pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux;
     • Pastorală pentru oboi şi pian, opus 67 (1952);
     • Peisagiu pentru clarinet şi pian opus 74 (1953);
     • Nocturnă pentru corn şi pian (1953);
     • Trei piese pentru violă şi pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral;
     • Trei piese pentru vioară şi pian, opus 96 (1961);
     • Două piese pentru violoncel şi pian, opus 97 (1961), prelude, lied;
     • Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi şi pian, joc pentru clarinet şi pian, capriccio pentru pian.
     
     MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN
     • Suite lyrique pour le piano, opus 7 (1927), Paris, 1928;
     • Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian de compozitori români, Bucureşti, 1966;
     • Trois pieces pour piano, opus 18 (1933), Paris, 1934;
     • Quatres esquisses pour piano, opus 19 (1934), caprice, chant sans paroles, eglogue, danse, Paris, 1940;
     • Album pentru pian, opus 26 (1938), complainte, marche-miniature, caprice, danse, Bucureşti, 1946;
     • Suite pour le piano, opus 37 (1946);
     • Mică suită pentru pian, opus 43 (1943);
     • Trei studii pentru pian, opus 44 (1947);
     • Sonate pour piano, opus 55 (1949), Paris, 1955; idem în Piese pentru pian de compozitori români (III), Bucureşti, 1966;
     • Suită pentru pian, opus 81 (1957), Bucureşti, 1963;
     • Patru preludii pentru pian, opus 105 (1964), poco tranquillo, allegretto, andante, poco vivo;
     • Nouă impresiuni pentru pian, opus 108 (1965), în Piese pentru pian de compozitori români, Bucureşti, 1966; idem în Rumaniscke Klavierminiaturen fur Kinder und Jugendliche, heraugegeben v. Liviu Cornes, Leipzig, 1976 (impression);
     
     MUZICĂ CORALĂ
     • Două coruri pe texte populare, opus 16 (1931), cor mixt;
     • Patru coruri, patru dansuri, opus 49 (1949), cor mixt şi pian;
     • Cântec de recoltă, opus 58 (1950), cor mixt, versuri de Mihu Dragomir;
     • Şase ani de când trecu (1950), cor mixt, versuri de Mihu Dragomir, Bucureşti, 1950;
     • Cântec pentru Festivalul tineretului, opus 71 (1953), cor mixt şi pian (orchestră), versuri de Maria Banuş;
     • Două coruri pentru copii, opus 87 (1959), două voci şi pian, versuri de Cicerone Theodorescu.
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • Trei lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, opus 10 (1929).
     
     MUZICOLOGIE
     • Folclorul în „Muzica” cultă românească, în „Muzică şi poezie” nr. 4, Bucureşti, 1936;
     • Câteva cuvinte despre jazz, în „Secolul 20” nr. 3, Bucureşti, 1965;
     • Debussy, în „Studii şi cercetări de istoria artei” nr. 1, Bucureşti, 1969;
     • Posibilitatea unici nou preclasicism, în „România literară” nr. 52, Bucureşti, 23 decembrie 1971.
     
     EDIŢII CRITICE
     • Domenico Scarlatti. 50 Sonate, Bucureşti, 1966.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989


Muzicieni